A non special day
18 Aug 2011 Leave a Comment
L-am ajutat pe Prof. P. sa pregateasca sala de clasa pentru Septembrie, dupa ce m-am trezit. In timp ce dadeam jos de pe pereti fotografiile anului trecut si puneam in cutii coloanele grecesti din lut ma gandeam cat mult o sa-mi lipseasca elevii mei de anul trecut…de F. care isi impreuneaza mainile si se uita la tine pe sub ochelari ca o batranica inteleapta apoi iti arunca un zambet cu multe subintelesuri cand ajunge in clasa de dimineata. O sa-mi lipseasca R. cu personajele lui supra naturale, cu a lui curiozitate simpatica si cu sentimentele lui sincere pe care le poarte cu el mereu. Si G., baiatul de la chitara, baiatul cu eseuri, baiatul artist. Bineinteles ca o sa ma gandesc mereu cu drag la A, baiatul cu ochi mari si cuprinzatori care atinge tot ce-i imprejurul lui, parca vrand sa-i citeasca povestea. Corect sau incorect, moral sau imoral K. o sa-mi lipseasca cel mai tare, fata asta o sa aiba mereu un loc in sufletul meu pentru ca mi-a aratat cat de dificil este sa faci parte din lumea ei, dar mi-a arat si ‘dar’-ul…si anume cat de frumos poate fi, a fost poate cea mai sincera relatie cu o fiinta umana pe care am experimentat-o vreodata. Ii multumesc din suflet acestei tinere domnisoare care a avut incredere in mine sa fac ce e bine pentru ea si ca mi-a oferit motivatia de a continua pe acest drum.
Pfiu cat am scris despre asta, orisicum…pe urma a venit Hannah si m-a luat de la scoala sa bem o cafea impreuna. A fost ok, relaxant…starbucks frappucino…apoi inapoi. Apoi nimic.
Primii pasi
08 Jan 2011 1 Comment
in Candva s-a intamplat Tags: permis de munca, scoala
Sa incepem cu inceputul: Am urmat caile aeriene ale wizz air-ului si am ajuns “aici”. Si ce sa fac, ce sa fac…am inceput cu o vacanta : castele, drumuri de tara englezesti, soare, nebunie. Am ras ne-am distrat dar trebuia sa mi gasesc si ceva de munca si aplic si aplic si aplic pana la urma primes invitatie la o firma pt marketing assistent, ma duc la primul interviu, ma duc si la al doilea, ma duc si la al treilea si pana la urma iau “job-ul”, m-au aburit pe mine putin si pana la urma am ajuns sa stau 8 ore in picioare sa vand machiaj, deci nu! Si dupa aceea s-a intamplat ca cei de la locul de munca al Domnului A.B. sa faca angajari. M-am dus sa vizitez locul care este o scoala rezidentiala pentru copii cu dificultati de invatare sau mai pe scurt care au probleme cu bibilica. Sistemul lor este bazat pe eductie curativa care incearca sa ii dezvolte atat fizic/mental cat si spiritual pe copii astia. In comunitatea asta ( care se intide pe 50 de acrii) sunt si casele unde locuiesc copii si scoala. Eu vroaim sa aplic pentru educatie. M-am dus in scoala si l-am cunosct pe micul prieten (baiatul pentru care urma sa fiu angajata). Un cuvant pt el : sever. Nu vorbeste, nu prea intelege ce se intampla pe lumea si dupa prima zi imi numaram zgarieturile de pe maini. Cu toate astea nu puteam fi mai incantata si nerabdatoare sa incep. Dupa ce am luat interviul am aplicat de permis de munca si am acceptat sa incep sa muncesc fara bani pana cand imi vine permisul! Azi, la aproape 3 luni jumatate de cand am aplicat, permisul meu de munca este inca inexistent. E ok, noroc ca astia mici sunt absolut hilari uneori si ca ne-au dat un apartament foarte tare. O sa fie bine, e drumul cel bun!
Punct si de la capat
07 Jan 2011 Leave a Comment
in De zi cu zi
Am contul asta de 3 ani, aparent, timp in care l-am abandonat de atatea ori. Vreau sa o iau de la capat, vreau sa fie diferit pentru ca sunt atatea lucruri tari ce merita impartasite, dar nu vreau sa dau la “Gunoi” ( meniul meu e in romana – ma scarpin in cap -) ce e vechi si prafuit, asa ca am sa merg mai departe, cam ce fac si cu mine 
O,mama
02 Sep 2010 Leave a Comment
in Uncategorized
O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi
Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi;
Deasupra criptei negre a sfântului mormânt
Se scutură salcâmii de toamnă şi de vânt,
Se bat încet din ramuri, îngână glasul tău…
Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.
Când voi muri, iubito, la creştet să nu-mi plângi;
Din teiul sfânt şi dulce o ramură să frângi,
La capul meu cu grijă tu ramura s-o-ngropi,
Asupra ei să cadă a ochilor tăi stropi;
Simţi-o-voi odată umbrind mormântul meu…
Mereu va creşte umbra-i, eu voi dormi mereu.
Iar dacă împreună va fi ca să murim,
Să nu ne ducă-n triste zidiri de ţintirim,
Mormântul să ni-l sape la margine de râu,
Ne pună-n încăperea aceluiaşi sicriu;
De-a pururea aproape vei fi de sânul meu…
Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu.
Mihai Eminescu
De la capat
01 Sep 2010 Leave a Comment
in De zi cu zi
Bine am revenit in lumea in care arunc propozitii cu teama ca cineva le va citii.
Am de scris o scrisoare lunga, asa ca fac orice altceva sa evit contactul cu foaia.
Am gasit un draft mai vechi nescris de mine, as vrea sa-l public, dar ma abtin. Acum mi-am adus iar aminte de scrisoare, of!
Hai cu mine in gradina, iarba nu mai este uda pentru ca zilele astea ploaia ne-a ferit. E inca soare afara, hai cu mine!
Saptamana viitoare imi voi developa filmele. Am sa plang tare, cel mai probabil.
Scriu pentru tine!
Citeste-ma!
Recent Comments